Alienum phaedrum torquatos nec eu, vis detraxit periculis ex, nihil expetendis in mei. Mei an pericula euripidis, hinc partem.

Blog

Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială / Noutăți  / Așezământul pentru Persoane Vârstnice Câmpeni

Așezământul pentru Persoane Vârstnice Câmpeni

Hrană spirituală la Așezământul pentru Persoane Vârstnice Câmpeni

 

“Bătrânețea începe ca toamna. Cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii și doruri vagi.”  (Octavian Paler)

Din cauza vârstei înaintate și a bolilor specifice acestei perioade, tot mai mulți bătrâni se află în imposibilitatea de a nu reuși să se îngrijească singuri.

Dar, există voci care ne spun că trecerea ireversibilă a timpului îi determină pe oameni să vadă dincolo de latura biologică și să se împlinească spiritual. În ciuda senectuții, care uneori aduce cu sine suferințe și neputințe, există bătrâni care reușesc “să stea de vorbă” cu Dumnezeu și să se bucure de fiecare moment care le aduce zâmbetul pe buze.

Galerie Foto

Joi, 14 mai 2015, un grup de voluntari ai Fundației Împreună pentru Solidaritate Socială însoțiți de către părintele director Petru Munteanu, din cadrul parohiei “Sfinții Voievozi” din Săvinești și de către doamna Augusta Jumanca, președintele Asociației Umanitare “Ursula Honeck” din Piatra Neamț, au vizitat bătrânii din cadrul Așezământului pentru Persoane Vârstnice „Sfântul Sava” – Câmpeni, din comuna Amaru, județul Buzău.

Din primele momente în care au pășit pragul așezământului din Câmpeni, voluntarii au fost întâmpinați de către bătrâna Parascheva, în vârstă de 88 de ani, în ochii căreia se citea o privire caldă și blândă.

,,Sunt de nouă ani în cadrul acestui așezământ. Mă bucur că ați venit la noi. Aici este un spațiu deschis, de aceea am și preferat să rămân atâta vreme. Acum nu prea mai am putere, dar în anii din urmă ajutam pe aici la tot felul de activități de grădinărit. Chiar dacă am patru copii, ei sunt cu treburile lor, mai vin să mă viziteze din când în când. Eu nu mi-am pierdut speranța în Bunul Dumnezeu, mă rog în fiecare zi”, ne-a mărturisit bătrânica cu lacrimi în ochi.

La inițiativa părintelui Petru Munteanu, Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială în parteneriat cu Parohia ”Sfinții Voievozi” din Săvinești, care aparține de Protopopiatul Roznov, județul Neamț desfășoară în această perioadă campania umanitară ”Lumina lui Hristos luminează tuturor”, motiv pentru care au poposit și la Câmpeni – un colț de rai desprins parcă dintr-o filă de poveste.

În cadrul acestei activități social-filantropice, voluntarii fundației mai sus amintite au oferit Așezământului pentru Persoane Vârstnice „Sfântul Sava” – Câmpeni atât o mângâiere sufletească, cât și produse alimentare.

,,Am vizitat astăzi Așezământul pentru Persoane Vârstnice Câmpeni, unde am încercat să încurajăm și să mângâiem sufletul acestor bătrâne. Este deja al patrulea an în care poposim aici. Am regăsit persoane noi și totodată ne-am despărțit de persoanele care acum nu mai sunt. Am lansat tuturor persoanelor de aici invitația unei vizite pe meleagurile nemțene, pe la mănăstirile din zonă. Ne dorim să colaborăm în continuare și să ajutăm fundația părintelui Milea cu medicamente, aparatură medicală sau paturi pentru persoane cu probleme de sănătate, saltele, lenjerie de pat, bunuri consumabile și tot ce mai este necesar. Aici este nevoie de hrană, atât materială, cât și spirituală. Este important să ne rugăm unii pentru alții, fiindcă așa avem putere; unde este rugăciune, dorință și voință este și putere. Ne rugăm la Dumnezeu să le dea putere să ducă activitatea aceasta mai departe”, a reliefat părintele Petru Munteanu.

Un colț de rai – primul așezământ sub îndrumarea părintelui Mihail Milea

Încă din primele clipe în care au pășit pragul Așezământului “Sf. Sava” – Câmpeni,  voluntarii Fundației Împreună pentru Solidaritate Socială din Piatra Neamț au rămas profund impresionați de atmosfera feerică și aerul îmbietor.

campeni2

Era suficient să arunci o singură privire în jur și deja erai captivat într-o lume de basm.

Porumbei, struți, căprioare, iepurași, dar și animăluțe de casă, precum purceluși sau găini – acestea erau doar câteva dintre minunățiile locului. Am vizitat și casa părintească a maicii Milea Miorița – un adevărat loc rustic, în care frumosul se împletește cu tradiționalul.

Stând de vorbă cu măicuțele care păstoresc acest așezământ, am aflat că părintele Mihail Milea este cel sub îndrumarea căruia au loc atâtea activități frumoase, printre care și Tabăra de pictură și icoane – Nicolae Steinhardt, care anul acesta va ajunge la ediția a patra. În fiecare vară, în serii de câte o săptămână, acest locaș devine o lume a copilăriei. Copii de toate vârstele, din împrejurimile Buzăului se adună și desfășoară activități de pictură, sculptură sau desen.

De numele părintelui Milea se leagă și construcția bisericuței din zonă, pictată cu dragoste și pasiune, de către voluntarii de la Așezământul “Sf.Sava”.

Starea sufletească a micuților pictori se reflectă în culorile pastelate și chipurile blânde ale icoanelor.

,,Suntem onorați că sunteți astăzi în mijlocul nostru și vă mulțumim pentru această frumoasă vizită. Încercăm pe cât posibil să facem ceva pentru bătrânele aflate în suferință, iar pe lângă acest așezământ dorim să construim și un alt spațiu dedicat preoților ajunși la vârsta senectuții, respectiv preoteselor singure. Toate acestea se ridică sub aripa spirituală a Sfintei Marina și a părintelui Arsenie Boca. Prin ceea ce a făcut aici, în comunitatea noastră, părintele Mihail Milea a sfințit locul”, a mărturisit maica Mihaela, care a fost și profesor de limba română.

campeni1Maica Lucia, o iubitoare de artă și frumos, dar și cea mai longevivă măicuță de pe aceste meleaguri a mărturisit:

,,Am fost de patru ori la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, pe la Prislop – și așa a rânduit Dumnezeu să aud de părintele Arsenie Boca. Acum vreo doi ani, au apărut în Buzău foarte multe cărți cu Părintele Arsenie Boca, am cumpărat și eu o carte, am citit-o cu lacrimi în ochi. De atunci, mi-am dorit să ajung la Prislop. M-am  rugat și astfel am reușit să ajung în acel loc minunat. Chiar dacă sunt bolnavă, am reușit să stau 10 ore în microbuz – uite așa m-a ajutat Dumnezeu să-mi îndeplinesc visul.

Am fost și operată, am stat în scaun cu rotile – am avut un accident cerebral.

Dar Dumnezeu a făcut o minune cu mine, și iată că astăzi stăm de vorbă.

Să vă mai spun să am mai fost și a doua oară, și a treia și a patra oară, ultima dată am fost în toamnă. Acolo m-am întâlnit cu niște persoane binecuvântate, care mi-au oferit două cărți cu părintele. De atunci am zis că neapărat trebuie să scriu ceva: impresiile mele despre părinte, despre pelerinaje. Mai am puțin și scriu încă o carte, în care-mi voi exprima toate trăirile mele interioare. Ce pot să vă mai spun e că eu locuiesc în casa părintelui Mihail, duhovnicului meu, locaș care va deveni un muzeu satului. “.

,,Mă bucur nespus că am reușit să ne vedem astăzi. Suntem aici o mână de oameni care încercăm să oferim un sprijin acestor bătrâne, de mai bine de 10 ani. Cu ajutorul lui Dumnezeu oferim un ajutor, atât cât putem și noi, fiindcă este foarte dureros să fii în această situație.

Este o cruce grea – sunt și momente dificile, mai ales lucrul cu persoanele îmobilizate, dar nu ne pierdem nădejdea. Eu le citesc în fiecare zi din Sf. Scriptură, din psalmi, din Viețile Sfinților – stăm de vorbă cu ele și le ascultăm necazurile, în primul rând. Ele nu mai au cu cine să vorbească, cui să povestească. Au nevoie mai ales de hrană sufletească, să le ridicăm moralul”, ne-a relatat Maica Modesta, unul dintre ostenitorii acestui așezământ.

La finalul întâlnirii, Agafia Roșu, asistent social în cadrul Parohiei “Sfinții Voievozi” din Săvinești a adresat celor prezenți câteva cuvinte:

,,Ne bucurăm foarte mult că am reușit și în acest an să ajungem la acești oameni minunați. A fost o zi minunată, unde am revăzut oameni dragi sufletului. Pe chipurile bătrânilor de la Câmpeni se vedea bucuria și emoția. Tot în această zi am avut ocazia de a mai vizita și spațiul unde se va desfășura o tabără gratuită pentru copiii din împrejurimi – un spațiu primitor, cu multă lumină și dragoste sufletească.

Le mulțumim pe această cale maicii Milea Miorița și maicii Mihaela, care ne-au primit cu brațele deschise și ne-au povestit istoria locului”.

Alexandra Gîrbea

Mai multe articole aici