Granița dintre război și pace

March 11, 2022

Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială desfășoară pe perioadă nedeterminată campania umanitară „Măsoară timpul cu faptele tale, ajutoare pentru refugiații din Ucraina”, coordonată de părintele director Petru Munteanu.

În cadrul acestui program fundația și-a propus ca în fiecare zi de joi să organizeze câte un transport cu ajutoare umanitare la granița din Vama Siret.

Galerie Foto – Vama Siret / PTF Porubne – Tereblecea – Oprișeni

Galerie Video – „Poveștile războiului”

Astfel, joi, 10.03.2022, membri ai echipei fundației nemțene împreună cu voluntari veniți și din Spania au purces către Vama Siret, trecând granița în Ucraina, pentru a duce ajutoare umanitare atât de necesare celor care trăiesc un adevărat exod, refugiaților din Ucraina. Bunurile donate au constat în produse alimentare, produse de igienă corporală, îmbrăcăminte pături, seturi de pilote și perne, precum și jucării. Valoarea totală a donațiilor a fost de 32.153 lei.

Lacrimi la granița cu România! Mii de persoane intră zi de zi în România prin Vama de la Siret. Sunt refugiații din Ucraina care au fugit din fața gloanțelor.

Femei și copii încearcă să fugă cât mai departe de războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Sunt drame. Sunt povești care ne cutremură pe toți. Bărbații își sărută la graniță soțiile și copiii. Poate este ultimul gest de acest fel. Lacrimi pot fi văzute pe chipurile celor care intră în Romania.

„Fiind în Ucraina am văzut doar emoția despărțirii trăite de poate ultima îmbrățișare a tatălui care își conduce familia până la vama cu România.

În fața acestor despărțiri, ca un intrus fiind de față la intimitatea acestor dureri, nu poți decât să fii solidar. Să treci dincolo de discursul politic, dincolo de istorie și să simți lacrima copiilor și a mamei îmbrățișate poate pentru ultima oară de tatăl, iubitul, soțul care rămâne în urmă nu pentru că vrea, ci pentru că nu i se permite să își însoțească familia care caută refugiu spre alte orizonturi.

A fi alături de această durere înseamnă a transcende istoria, a depăși calculul politic sau interesul financiar al celor indiferenți față de viața semenilor lor.

Spunea cineva foarte frumos: Dacă puterea iubirii va fi mai mare decât iubirea puterii, atunci, vom putea realiza sublimul existenței noastre și ne vom împlini în vocația noastră și în calitățile nobile la care este chemată să devină făptura umană. Oriunde este o lacrimă a iubirii milostive ea va fi și lacrima lui Hristos.”, a opiniat părintele Petru Munteanu.

Oprișeni e o localitate situată la 9 kilometri de granița Ucrainei cu România. Are 3.000 de locuitori, conform autorităților locale, iar mulți bărbați au fost deja înrolați și luptă pe fronturile din țară.

Deși nu se aud focuri de armă și bombardamente, războiul e prezent la Oprișeni. Viața oamenilor a fost dată peste cap, iar toți bărbații au un rol în sistemul ucrainean de apărare.

Din loc în loc, pe șosea, se pot zări grupuri de bărbați cu veste fosforescente pe ei, galbene sau portocalii, postați în mijlocul drumului și verificând toate vehiculele care vor să intre în localitate. Pe scuarul din mijlocul drumului de acces către Oprișeni e un morman de butuci. În cel mai mare e înfipt un topor, pentru că-i folosesc și pentru foc, să se încălzească.

Luptătorii voluntari sunt bărbați de peste 40 de ani. Mulți dintre ei au fost în armată sau au făcut ceea ce se numește “serviciul militar alternativ”, adică un fel de “pregătire pentru apărarea patriei”, după orele de muncă.

Pe trotuar a fost ridicat un cort în care bărbații se adăpostesc de vântul aspru. Pe fețele lor marcate de greutățile vieții se citește îngrijorarea. Aceste filtre sunt organizate și coordonate de primarii localităților, care țin legătura cu poliția și armata. Luptătorii voluntari sunt luați în evidența militară, dar n-au fost încă înrolați, aflându-se acum în subordinea primarului, care are și rolul de comandant al echipelor de apărare civilă.

Ajunși la sediul primăriei din Oprișeni voluntarii fundației nemțene au descărcat parte din ajutoarele umanitare, continuându-și drumul spre biserica din localitate. Și aici au fost întâmpinați de credincioși ai bisericii care au ajutat la descărcarea produselor.

La 3 kilometri de vama ucrainiană se află localitatea Tereblecea, care în această perioadă a devenit un sat părăsit. Chiar de la intrare în sat te întâmpină un grup de bărbați, postați tot în mijlocul drumului pentru a verifica toate mașinile străine ce intră în Tereblecea.

Delegația Fundației Împreună pentru Solidaritate Socială a poposit preț de câteva minute la sediul primăriei din localitate, după care s-au îndreptat spre biserica cu hramul Sf. Mihail și Gavril din Tereblecea. Aici i-a întâmpinat părintele paroh Victor Iachimciuc, cu ochii triști, dar cu dorința de a veni în sprijinul celor care se îndreaptă spre Vama Siret îngroziți de război.

Părintele Victor spunea că: ”Și aici în Tereblecea, avem persoane care se adăpostesc pentru o noapte sau două, pentru că vin de la distanță, fug din fața bombelor, și se odihnesc după care trec granița în România”.

Alimente, apă, produse de igienă – șampon, săpun, pastă și periuță de dinți, șervețele umede, articole de tip pampers și absorbante – pături, pilote, au fost lăsate în grija părintelui Victor, de a le da celor care trăiesc drama vieții lor.

Tot părintele Iachimciuc i-a însoțit pe voluntari până la Grădinița din sat, care găzduia câteva mame cu copii. Doamna director Olga Strugar, cu ochii încercănați și plânși, a mulțumit delegației nemțene pentru produsele donate, menționând că: ”Ore nu mai facem, copiii noștri…nu știu când vom relua cursurile. Suntem prezenți aici cu fetele de la bucătărie, dar ca să-i primim pe cei care fug din calea bombelor. Vin, stau câteva zile, și pleacă spre vamă. O dramă trăim.”

De partea cealaltă a graniței, la câțiva metri de România, imaginea este mult mai tristă, familii care se despart, lacrimi care șiruie pe obraz, în tăcere, o despărțire care nimeni nu știe pentru cât timp va fi, o zi, două…o lună sau pentru totdeauna.

Prin vama Siret, valul de persoane din Ucraina s-a diminuat în ultimele zile, dar trec aproximativ șase-șapte mii de persoane zilnic. Dinspre granița ucraineană de la Porubne se trece în grupuri de 20 – 30 de persoane. Potrivit oficialilor români, capacitatea de procesare în vama Siret este de aproximativ 1.000 de persoane pe oră, dar depinde de fiecare caz în parte. Persoanele din Ucraina care au un pașaport biometric trec cel mai repede, uneori durează sub un minut.

Cei mai mulți dintre refugiați, de până acum, doar tranzitează România, cu dorința de a se odihni o zi sau două în țara noastră, după care să meargă mai departe, la rude sau prieteni aflați în diferite țări ale Europei.

Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială aduce, pe această cale, mulțumiri celor care au făcut posibil acest transport, și anume fabricii de panificație „Povestea Pâinii” din Săvinești, Asociației ”Agricola Neam de Gospodar”, jud. Bacău, Parohiei ”Sf. Voievozi” din Săvinești, precum și persoanelor fizice cu suflet mare.

De asemenea, mulțumim voluntarilor fundației, Lucian Humă, Marius Mocanu, Constantin Butnar, Adrian Trenchea, Cristina Cozma, Ion Tofan, Ioana Lungoci (Spania) care s-au alăturat campaniei „Măsoară timpul cu faptele tale, ajutoare pentru refugiații din Ucraina”, precum și echipei de jurnaliști de la Jurnal FM.

Pentru susținerea activitatilor noastre vă punem la dispoziție conturi bancare, deschise la CEC Bank:

RO46CECENT0130RON0999002 – LEI

RO98CECEB000B8USD0312431 – USD

RO55CECENT01C1EUR0999003 – EUR