Alienum phaedrum torquatos nec eu, vis detraxit periculis ex, nihil expetendis in mei. Mei an pericula euripidis, hinc partem.

Blog

Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială / Noutăți  / ”Cine nu a fost flămând nu o să înțeleagă niciodată pe un om flămând”

”Cine nu a fost flămând nu o să înțeleagă niciodată pe un om flămând”

În perioada 26 aprilie – 1 mai 2016, membri ai Organizației Umanitare “Hilfe für Osteuropa Todtnau – Seelscheid e.V” din Germania au vizitat România.

Delegația a fost formată din opt persoane și anume, doamna Ursula Honeck -prim preşedinte, Gunther Köllner –secretar, Markus Albrecht -membru în consiliul de conducere, Joseph Schneider -membru în consiliul de conducere, Susi Braunsberger -membru în consiliul de conducere , Norbert Wisssler -membru HfO, Michaela Faller- membru în consiliul de conducere, Marlene Stepp – însotitor transport, posibilă viitoare membrā HfO.

????????????????

 

Galerie Foto

Organizaţia “Hilfe für Osteuropa Todtnau – Seelscheid e.V” din Germania, derulează activități social-filantropice în România de peste 25 de ani.

 În prezent susține, în colaborare cu Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, 54 de bursieri din medii sociale defavorizate, care primesc rente lunare.

O săptămână bine planificată, în care delegația din Germania a reușit să îmbine utilul cu plăcutul.

Au acordat donații, au vizitat familiile beneficiare ale ajutoarelor financiare și materiale, dar și-au făcut timp să viziteze Mănăstirea Moldovița, excursie oferită de Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, prin grija părintelui Petru Munteanu, directorul acesteia.

Astfel, joi, 27 mai 2016, membrii delegației  însoțiți de doamna Augusta Jumanca, președintele Asociației Umanitare ”Ursula Honeck” din Piatra Neamț, de domnul Dan Matzner, președintele Forumului Democrat al Germanilor Piatra Neamț și de câțiva voluntari ai fundației, au purces la o călătorie pe plaiurile României, cu destinație finală mănăstirea Moldovița.

Aici, au fost întâmpinați de maica Tatiana, o vorbitoare excelentă de limba germană, care le-a prezentat istoricul mănăstirii în cele mai mici detalii:

,,Cea dintâi biserică de piatră din Mănăstirea Moldovița a fost zidită în secolul al XV-lea de domnitorul Alexandru cel Bun. La începutul secolului al XVI-lea, biserica s-a prăbușit. Ruinele ei se văd și astăzi. Domnitorul Petru Rareș a zidit pe un alt amplasament, în anul 1532, noua biserică cu hramul ”Buna Vestire”, pe care a împrejmuit-o cu ziduri mari și turnuri de apărare.

Biserica este zidită pe un plan treflat: sub streașină, biserica este înconjurată de un rând de ocnițe; ferestrele și ușile păstrează ancadramente gotice. Turla în formă octogonală se înalță spre apus pe două baze. Fațada turlei este decorată cu firide și ocnițe. Spre apus, biserica are un pridvor deschis sprijinit pe patru pilaștri”, a început maica Tatiana să le povestească excursioniștilor.

????????????????

Oboseala nu s-a arătat pe chipul musafirilor.

Cu zâmbetul la purtător, ei s-au întors la Centrul de servicii sociale ”Popasul Iubirii Milostive” pentru a-și delecta papilele gustative cu preparatele pregătite de bucătăresele centrului. Asistentul social al fundației, Agafia Roșu, a făcut și o trecere în revistă a tuturor proiectelor derulate de Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, o bună parte dintre acestea realizându-se cu sprijinul organizației din Germania.

,,Ne bucurăm de vizita reprezentanților organizației din Germania și le mulţumim pe această cale pentru raza de lumină pe care reușesc să o aducă în sufletul beneficiarilor noștri, pentru că prin această instituție izbutim să împlinim câteva vise. Putem menționa că prin sprijinul acordat de Organizația Umanitară ”Hilfe für Osteuropa Todtnau – Seelscheid e.V” din Germania, fundația noastră împreună cu Parohia ”Sfinții Voievozi” din Săvinești a derulat mai multe campanii social – filantropice.

În primul rând, campania ”Lumina lui Hristos luminează tuturor”, care a avut ca scop oferirea de sprijin material şi suport spiritual cu ocazia sărbătorilor pascale unui număr cât mai mare de persoane vulnerabile, instituţionalizate sau aparţinând unor comunităţi defavorizate social”, a declarat Agafia Roșu.

????????????????

Și ziua de sâmbătă, 30 aprilie 2016, a fost dedicată vizitelor.

De data aceasta, delegația germană a vizitat familiIle beneficiare și bursierii susținuți de HfO din comuna Săvinești. Impresionați până la lacrimi de situația unor familii din comuna Săvinești, membrii delegației au ținut să precizeze că-i mulțumesc părintelui Petru Munteanu pentru tot ceea face pentru comunitatea săvineșteană.

,,Nu am avut până acum ocazia să vă mulțumim pentru ce ați făcut pentru noi, pentru invitațiile dumneavoastră, pentru tot ceea ce faceți în ceea ce privește persoanele care provin din medii vulnerabile social. De data aceasta am venit însoțiți de doi membri noi în cadrul organizației noastre, care au rămas foarte impresionați când au aflat ce faceți dumneavoastră aici, au fost de-a dreptul încântați. Aveți toată stima noastră, eu cunosc situația acestor familii din Săvinești de mai mulți ani de zile, știu cât de mult îi sprijiniți și-i ajutați și astăzi, am făcut un tur pe la mai mulți bursieri și familii nevoiașe și am rămas impresionați de greutățile pe care le au și de câtă nevoie au de ajutorul dumneavoastră.

Ne dorim să continuați munca aceasta, apreciem tot ceea ce faceți și să aveți puterea să-i ajutați în continuare”, a afirmat doamna Ursula Honeck.

h1

La rândul său, părintele Petru Munteanu a povestit în câteva cuvinte cine l-a determinat și încurajat să pornească pe acest tărâm social-filantropic:

,,Eu provin dintr-o familie de cinci copii (trei băieți și două fete ). Tatăl meu a rămas orfan de tată la 8 ani și de mamă la 12 ani, mamă care a murit la spitalul din Roznov. Tatăl meu nu avea voie să intre în salonul  de boli contagioase unde era internată mama lui și el (după cum îmi povestea) se urcase pe un bolovan , ca să o vadă, la geamul salonului ce dădea în curtea de afară.

A fost un om foarte credincios. Când am fost numit preot la Săvinești mi-a spus: ”Măi, tu ești numit aici preot, dar pentru copiii orfani, pentru copiii chinuiți de soartă ce ai de gând ce faci?”. Și l-am chemat aici la centru (Centrul social-educativ ”Popasul Iubirii Milostive”) și i-am prezentat copiii care sunt asistați de centru.

Toate activitățile pe care noi le desfășurăm se leagă și de amintirile noastre și de oameni minunați pe care i-am cunoscut și ne-au marcat viața.

Vă mulțumesc că sunteți parte din proiectele noastre sociale și sunt recunoscător părinților mei, care m-au ajutat prin exemplul lor să dezvolt asemenea activități.

Cine nu a fost flămând nu o să înțeleagă niciodată pe un om flămând, cine nu a fost bolnav nu o să înțeleagă un om bolnav, cine nu a fost singur și părăsit, abandonat în cele mai grele frământări ale vieții sale nu o să-l înțeleagă pe cel singur; de aceea noi căutăm să ajutăm, nu știu cât de bine reușim, deoarece și noi am avut încercările noastre în viață, înțelegând greutățile căutăm să-i ajutăm pe ceilalți”, a menționat părintele Petru Munteanu.

h4

În rândurile de mai jos vă redăm câteva mărturii ale membrilor delegației Organizației Umanitare ”Hilfe für Osteuropa Todtnau – Seelscheid e.V”, Germania:

,,Sunt pentru prima oară în România şi m-a impresionat în mod deosebit ospitalitatea şi frumuseţea peisajului acestei ţări. Am luat contact cu HfO de mulţi ani, împreună cu soţul meu am vrut să ajutăm oameni, să le dăruim ceva, pentru că nouă ne merge bine şi am avut sentimentul că trebuie să ajutăm oamenii cărora nu le merge aşa bine. Dar în acelaşi timp nu am vrut ca lucrurile sau banii donaţi să ajungă pe căi care nu sunt tocmai cele dorite de noi, să dispară în canale întunecate. Soţul meu a aflat de organizaţia condusă de soţia doctorului Thomas, medicul de familie al familiei soţului meu, şi atunci am ştiut că această organizaţie este ceea pe care noi o căutam, este de fapt drumul bun al ajutoarelor pentru cei în nevoi.

Am avut şi posibilitatea de a dona o bursă lunară unei fetiţe, azi studentă, Alexandra şi, deşi ne despărţeau mii de kilometri, legătura cu familia noastră a fost foarte apropiată. La fiecare transport trimiteam pachete şi primeam din România scrisori de mulţumire şi poze. Era ca un membru al familiei noastre şi vorbeam deseori la noi acasă despre ea. Odată, împreună cu o prietenă şi ea bursieră, ne-a vizitat, a fost un adevărat eveniment care ne-a îmbogăţit sufleteşte.

Zilele acestea am vizitat Mănăstirea Moldoviţa, unde am fost foarte impresionată de cele văzute şi mai ales de prezentarea făcută de maica Tatiana.

Am avut impresia că tatăl meu, care mi-a stat totdeauna aproape, care a decedat recent, este şi aici prezent cu mine în adierea vântului.

Mai mult nu pot spune acum, am aflat foarte multe şi am nevoie să mai îmi pătrund sufletul şi să-mi sortez gândurile.

Familia mea se compune din mine şi soţul meu, şi doi copii înfiaţi, deoarece noi nu am fost dăruiţi de a avea proprii copii, pe Josua, care are acum 9 ani şi este la noi de opt ani, şi o fetiţă de 3 ani, care are un an de când este la noi. Cu noi locuieşte şi mama, care ne ajută şi suntem o familie fericită.

M-a impresionat foarte mult diferenţa mare dintre cei necăjiți şi cei excesiv de bogaţi, am văzut cum trăiesc oamenii de la sate, care sunt mai necăjiți şi nu au locuri de muncă.

Sigur, faptul că nu mai este industrie poluantă are avantajul unei vieţi mai curate şi nepoluate şi sper să nu se facă greşelile pe care le-am făcut noi cu industrializare masivă şi toxică. Trebuie găsite căi de reconstruire a traiului, prin industrie nepoluantă, fără chimicale şi văzând locurile prin care am trecut, cred că turismul va avea un viitor în această minunată ţară, în care trebuie conservate toate locurile deosebit de frumoase care se văd la tot pasul.” Michaela Faller

,,Primul meu transport în România a fost în toamna 1992, când doctorul Thomas Honeck m-a solicitat ca şofer de TIR şi de atunci am fost cel puţin de 20 de ori în România. În perioada 1995 – 2000, am avut sentimentul că ţara dumneavoastră are un drum social şi economic ascendent, dar apoi an cu an s-a simţit că lucrurile nu merg spre binele populaţiei. Din ce motive mi-e greu să spun, poate conducerea sau alte motive, este greu să le apreciem noi din Germania. Dar ce putem face este să ajutăm mai departe şi este frumos că în această regiune o avem pe Gusti  (Augusta Jumanca) care ne asigură contacte, multe contacte noi, unde bunurile noastre sunt necesare şi binevenite. La început am luat legătura cu Fabrica de la Săvineşti şi acum colaborăm cu Părintele Munteanu, tot din Săvineşti.

Eu sunt pensionar şi-mi dedic o mare parte din timp la colectarea ajutoarelor din alte localităţi, făcând transportul lor cu un camion, ajut la sortarea şi ambalarea lor, la paletare. Pregătirea unui transport implică mulţi voluntari care adună, sortează, ambalează, stivuiesc şi ţin evidenţele contabile foarte necesare şi care în aceşti 25 de ani nu au rămas la puterile lor de atunci, doar sufletul le-a rămas acelaşi.

Cred că ar fi interesant pentru beneficiari să ştie câtă multă dăruire şi dragoste stau în spatele fiecărui transport.” Josef Schneider

h5

,,Mă numesc Markus Albrecht şi sunt membru activ în HfO din 1994, tot atunci am făcut şi primul drum la volanul unui TIR şi cred că am fost de cel puţin 15 ori în România, dar am fost şi în Republica Moldova şi Ucraina cu ajutoare. Din bunurile pe care le aducem cel mai des sunt pături pentru spitale, saltele, îmbrăcăminte, încălţăminte, alimente, jucării, cărucioare rulante, detergenţi, articole de tip Pampers şi multe altele, care sunt încă necesare.

La început am făcut transporturi şi cu opt TIR-uri, am descărcat în mult mai multe locuri din România. Ne vom strădui şi pe viitor să aducem ajutoareː pături pentru spitale, scaune rulante pentru cei cu probleme de sănătate, dar multe din bunurile pe care le aduceam acum se distribuie emigranţilor. De asemenea, vom lupta în continuare să obţinem bunuri, ne gândim la alte strategii de ajutoare de a mări numărul bursierilor sau chiar de a-l extinde la persoane vârstnice, vom hotărî în adunările organizaţiei noastre din acesta primăvară.” Markus Albrecht

,,Eu sunt Norbert Wisssler, toţi mă cunosc sub numele de Charly, sunt membru Hfo din 1995, când am luat și examenul de şofer de TIR, iar un prieten mi-a spus că HfO face transport umanitar în România şi caută şoferi.

Am fost impresionat la primul meu transport de această ţară şi de oameni, de situaţia din spitale, cămine de bătrâni, grădiniţe şi şcoli.

Nouă, în Germania ne merge bine şi consider că din bunul nostru avem obligaţia de a-i ajuta pe cei care o duc greu, că şi noi am fost ajutaţi când ne mergea rău. Sunt căsătorit, am o familie fericită, o soţie înţelegătoare şi trei copiiː o adolescentă de 15 ani, o fetiță de 13 ani şi un flăcău de 10 ani.

Dacă aş face o comparaţie între primul meu transport în România din 1995 și acum, aş putea spune că vedem schimbările din vest, vile mari, drumuri mult mai bune, staţii Peco multe, maşini scumpe şi moderne, şi chiar şi în spitale situaţia este mai bună.

Nu am însoţit anual transportul umanitar HfO, dar la doi sau trei ani revin mereu. Până la obţinerea unui standard European este încă un drum lung,  dar sper să fac încă atâtea drumuri până îl voi găsi şi în România.” Norbert Wisssler

,,Mă numesc Susi pentru prieteni şi din 1995 însoţesc transporturile umanitare HfO pentru România şi Republica Moldova. Am aflat despre activitatea organizaţiei de la vecinul meu Beppo, de fapt Josef Schneider, care mi-a spus că pentru a realiza aceste transporturi sunt necesari şoferi de TIR, eu având această meserie m-am alăturat cu drag muncii de distribuire a ajutoarelor peste hotare. Nu am ştiut ce mă aşteaptă, am fost foarte surprinsă la primele transporturi în anul 1995, dar fac acest lucru cu mult entuziasm şi mare bucurie, căci cei care nu vin în România nu pot să ştie ce este aici şi să cunoască realitatea.

Sigur că se văd progrese, eu cel putin am constatat asta la grădiniţa Nr. 5 Piatra Neamţ şi la Secţia de Oncologie a Spitalului Judeţean Neamţ şi atunci ai mulţumirea că ai putut contribui. Aceste progrese te îndeamnă să continui, vin totdeauna cu drag, am legat multe prietenii şi mă bucur să mă întâlnesc de fiecare dată cu bursierii mei.” Susi Braunsberger

,,Să îți ajuți aproapele” este un mod de viață adoptat de membrii Organizației Umanitare “Hilfe für Osteuropa Todtnau – Seelscheid e.V” din Germania, care desfășoară activități social – filantropice de 25 de ani în România.

Ei sunt un exemplu viu pentru umanitate.

Brîndușa Dediu

V-ar putea interesa şi următoarele articole