Frumusețea vieții văzute prin ochii unui simplu cititor
Sâmbătă, 26 septembrie, am participat ca voluntar la prima excursie din cadrul proiectului „Județul Neamț prin ochii tinerilor”, derulat de Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, finanțat de Consiliul Județean Neamț, în care am ”dezgropat” valorile culturale ascunse ale minunatului nostru județ.
Frumusețea molcomă a „Țării de Jos” și a „Moldovei de sub munte”, îl resimt de fiecare dată când mă gândesc la obiectivele culturale ce îmbină vestigiile trecutului într-o armonioasă revărsare de linii și culori.
Bineînțeles că atât natura, istoria și omul zilelor noastre au fost și sunt factorii decisivi în înțelegerea gloriei ce se ascunde în negura timpului. Revederea multor locuri dragi prin intermediul acestei prime excursii a avut un ecou în sufletul meu, deoarece în acest ținut încărcat de legendă și de aura unor evenimente din care s-au zămislit nepieritoare pagini de istorie națională, am redescoperit plăcerea vieții.
Viața, prin detaliile din fiecare loc vizitat, a prins un colorit mai viu, atât prin multitudinea nuanțelor bogate de galben și maro aduse de toamna instaurată peste Cetatea Neamțului, prin numeroasele culori ale bobocilor de trandafiri și a altor flori din grădina mănăstirilor Secu, Agapia și Văratec, dar și prin verdele crud al plantațiilor de mere de la mănăstirea Sihăstria. Prin ochii unui cititor de cursă lungă, am reușit a surprinde un cadru natural deosebit găzduit de Zimbrăria Neamțului și m-am reîntors la trecutul fără de seamăn ascuns în Bojdeuca lui Ion Creangă.
În ceea ce mă privește, deși marcată de frumusețea vieții din fiecare loc, două dintre ele m-au determinat să-mi încep reveria umbrelor inoculate de istorie.
Astfel, primul loc este constituit de Cetatea Neamțului, monument ce a fost martorul luptei eroice al atâtor generații, luptă pentru libertate și independență. Construită pe culmea dealului Pleșu în timpul domniei lui Petru I Mușat, și dezvoltată mai apoi de Ștefan cel Mare, cetatea a reprezentat un punct de referință strategic.
Chiar dacă a suferit numeroase distrugeri de-a lungul veacurilor, prin amplele lucrări de instaurare și-a recâștigat poziția de simbol al continuității poporului nostru pe aceste meleaguri. Reîntâlnind-o, parcă am simțit fiori, declanșați, probabil, de trufia cu care veghează asupra ținutului.
Al doilea obiectiv plin de anvergură este Mănăstirea Neamțului, cea mai veche și mai însemnată vatră de cultură medievală a Moldovei.
Despre istoria, bogăția și activitatea acestui așezământ ne vorbesc atât oamenii locului, călugării, cât și exponatele cuprinse în complexul muzeal. Am putea spune că această mănăstire, prin tot ceea ce reprezintă, o putem considera o adevărată capodoperă a artei noastre feudale. De asemenea, vorbele de duh ale călugărului de la poarta mănăstirii, m-au adus pe drumul redescoperirii mele ca persoană, căci asemeni vorbelor lui, „noi, oamenii, suntem un ocean de taine”.
Oricât am crede că ne cunoaștem pe noi înșine, ajungem la un moment dat să constatăm că avem o personalitate caracterizată prin dualism.
Tot el a precizat faptul că trebuie să înțelegem că, de fapt, doar frumusețea sufletească poate deveni cheia cufărului neprețuit ascuns în acest ocean de taine, care coexistă alături de conștiința noastră.
În concluzie, după o excursie fermecătoare, constat cu entuziasm că a vedea lucrurile prin intermediul culturii, este modul cel mai prielnic de a ne crea propriul nostru univers al simbolurilor și că întoarcerea la rădăcinile noastre ca națiune ascunse prin județ, ne aduc mai aproape de acea splendoare autentică a vieții.
Mazilu Corina-Oana, Colegiul Național „Calistrat-Hogaș”
V-ar putea interesa şi următoarele articole