Blog

”Rugă pentru părinți”, un dar frumos, ce înveșmântă suflete încercate

Duminică, 27 decembrie 2015,  în zi de sfântă și mare sărbătoare a Nașterii  Mântuitorului Nostru Iisus Hristos şi a prăznuirii Sfântului Arhidiacon Ştefan, Parohia “Sfinţii Voievozi” din Săvinești, Protopopiatul Roznov, județul Neamț în parteneriat cu Fundaţia Împreună pentru Solidaritate Socială, a derulat acţiunea social-filantropică: ,,Rugă pentru părinți” la Centrul pentru persoane vârstnice Roznov.

Voluntari ai Fundației, credincioși ai Parohiei ,,Sfinții Voievozi” și nu numai, doamna Augusta Jumanca, preşedintele Asociaţiei Umanitare ″Ursula Honeck″ din Piatra-Neamţ, părintele Ioan Mihai Măriuța din cadrul parohiei „Sf. Ilie Tesviteanul” din localitatea Bor, Valea Timocului din Serbia, fiul al satului Săvinești, ierodiaconul Calinic Savin de la Arhiepiscopia Constanței, sub îndrumarea părintelui Petru Munteanu, au dorit să dăruiască o bucățică din timpul clepsidrei vieții lor și o bucățică din sufletul și inima lor, unor bătrâni cu suflete de copil, însetate de iubire necondiționată, afecțiune, comuniune și prietenie sinceră și curată.

Au vrut să fie măcar pentru puțin timp, îngeri cu aripi de lumină și iubire, care să vestească prin colindul lor duios, bucuria sfântă a Nașterii Pruncului Iisus.

Au vrut să fie pentru puțin timp samariteni milostivi care să aline suferința aproapelui, care să fie inima iubitoare a Lui Hristos ce cuprinde în ea întreaga lume cu durerile și suferințele ei.

Sub privirile emoționate până la lacrimi ale bătrânilor din Centru, colindătorii, soli ai mesajului divin, au cântat cu multă iubire, unii doar cu glasul inimii, neavând prețiosul talant al cântului, colinde mai vechi și mai noi, în toate saloanele Centrului, purtându-i pe toți cei prezenți acolo în timpuri și vremuri străvechi, în orașul sfânt: Betleem, unde a răsărit Steaua cea mai luminoasă și Soarele iubirii, milostivirii, bunătății, păcii, smereniei, adevărului și mântuirii –Iisus Hristos.

Cu siguranță bătrânii și-au amintit cu nostalgie de frumoșii ani ai copilăriei, când mergeau cu colinda, ca soli ai veștii celei mai minunate și mai importante din toate timpurile: Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos.

Și-au amintit și cum își îndeplineau cu multă bucurie rolul de gazde ai colindătorilor cu glas de îngeri. M-a emoționat profund o bătrânică ce poartă numele Maicii Cerești, care mi-a spus de zeci de ori, atunci când m-am aplecat asupra chipului său brăzdat de ani și suferință ca să-i sărut fruntea și mâinile cu mult respect și afecțiune: ,,Bogdaproste pentru colindă, Bogdaproste pentru colindă. Credeam că nu mai aud niciodată colinda. Să fiți sănătoși mamă, că ați venit cu colinda. Bogdaproste pentru colindă”.

Sufletului sensibil al acestei bătrâne, i-a fost alinat de vizitatorii săi, dorul de colindă, i-a fost alinat pentru câteva clipe dorul de casa sa care a fost mistuită într-un incendiu, ce i-au distrus munca și amintirile de-o viață întreagă.

Așadar, colindele și cântecul urării tradiționale: ,,La mulți ani!” au înveșmântat sufletele bătrânilor din Centru cu mantia iubirii necondiționate, calde și dulci a Lui Hristos, în mantia luminii Nașterii Soarelui Hristos, în mantia compasiunii-limbajul iubirii divine, în mantia solidarității și comuniunii, în mantia bucuriei sfinte pe care ți-o dă credința și nădejdea mântuirii, a vieții veșnice.

Mărgăritare de lacrimi au împodobit chipurile bătrânilor, luminate de bucuria comuniunii și au alungat măcar pentru puțin timp: tristețea, deznădejdea, durerea, suferința, singurătatea, invitând în cămara inimii lor: iubirea, credința, nădejdea, iertarea, pacea, fericirea autentică ca dar de la Dumnezeu.

Au fost primite cu bucurie de bătrâni, darurile constând în alimente, fructe, dulciuri, sucuri, cruciulițe, metanii, iconițe, ș.a., dar cel mai mult i-au bucurat căldura îmbrățișărilor sincere și necondiționate, gesturile de afecțiune și compasiune, sărutul de pe frunte, strângerea caldă a mâinilor, timpul oferit depănării amintirilor din viața lor, viață presărată și cu bucurii și necazuri, cuvântul de îmbărbătare și alinare.

Printre bunurile donate de Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, prin sprijinul acordat de Organizația Umanitară ,,Hilfe für Osteuropa Todtnau – Seelscheid e.V” din Germania, au fost și două mașini de spălat automate, un uscător de rufe, pampers, precum și produse de igienă, valoarea donației ajungând astfel la 14.030 lei.

Sunt de folos darurile materiale într-un Centru de bătrâni unde sunt multe și diferite nevoi, dar milostivirea sufletească e cea mai de preț, milostivirea sufletească pe care am putea-o dărui, toți, dacă am iubi cu iubirea Lui Hristos.

E adevărat ce a spus Pr. Munteanu Petru în cuvântul de folos rostit după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, că mulți dintre noi ne întrebăm: Ce am putea să le ducem noi în dar bătrânilor, că nu dispunem de prea multe resurse materiale?

De ce nu conștientizăm oare, că nu e greu deloc să faci o milostivire, că nu e greu să oferi o îmbrățișare caldă și un zâmbet sincer, care nu depind de bani, ci doar de iubire?

De ce nu conștientizăm că timpul vieții noastre poate fi folosit cu folos, că poate fi folosit să aducă bucurie, alinare, nădejde și nu trebuie pierdut în zadar, doar pentru a ne  împlini toate dorințele ce țin de partea materială a lumii consumeriste și secularizate în care trăim? De ce nu conștientizăm că dăruind – primești, că dăruind iubire, primești iubire, că dăruind bucurie, primești bucurie? De ce nu conștientizăm frumusețea solidarității și comuniunii? De ce nu conștientizăm cât de prețioasă e socializarea pentru o persoană vârstnică, că oferind o bucățică din timpul tău, pentru a asculta o poveste de viață te îmbogățești cu sfaturi înțelepte, datorate unei experiențe vaste de viață?

De ce nu conștientizăm că trebuie să ajutăm pe aproapele nostru să-și poarte uneori Crucea spirituală, când este doborât de greutatea acesteia, ca să primim și noi la rândul nostru ajutor la purtarea Crucii noastre spirituale pe drumul Golgotei noastre?

De ce nu conștientizăm că nu rămânem veșnic tineri și că vom îmbătrâni cu toții, de ce nu conștientizăm că bătrânii au nevoie de iubirea noastră, de afecțiunea noastră, de respectul nostru, de ajutorul nostru? De ce? De ce?

Fiindcă nu iubim cu iubirea Lui Hristos, fiindcă nu ardem ca o lumânare cu flacăra iubirii aproapelui, fiindcă nu împletim credința noastră cu bunătatea, cu compasiunea, cu milostivirea, fiindcă nu suntem crenguțe în bradul dăruirii și speranței, fiindcă nu purtăm pe targa rugăciunii noastre pe aproapele nostru, fiindcă suntem indiferenți la durerea și suferința aproapelui, fiindcă avem inimile împietrite de nepăsare, de lene, de egoism, fiindcă ne îngropăm talanții primiți în dar de la Bunul Dumnezeu și nu-i înmulțim cu folos, fiindcă credința noastră e o credință uscată și nu una roditoare în fapte ale iubirii și slujirii aproapelui și a Lui Dumnezeu, fiindcă nu trăim în spațiul Nașterii și Învierii Lui Hristos.

E de ajuns să calci cât mai des pragul unui azil de bătrâni, al unui spital, al unei căsuțe modeste în care își duce traiul un bătrân uitat de familie și semeni, ca să nu rămâi repetent la examenul mântuirii.

Mântuirea e condiționată de împlinirea poruncii iubirii, e condiționată de milostivire, e condiționată de petrecerea timpului în slujba aproapelui și a Lui Dumnezeu și toate acestea le poți face într-un mod desăvârșit, iubind și ajutând bătrânii să-și poarte povara anilor și Crucii lor.

Le mulțumesc din suflet, părintelui Munteanu și colaboratorilor Sfinției Sale care mi-au oferit prilejul de a participa la această acțiune social-filantropică, pentru că am trăit sentimente noi și profunde, ce mă vor ajuta cu siguranță să meditez mai mult la rostul vieții mele, la modul cum îmi voi petrece în viitor, timpul pe acest pământ, la profesia mea de asistent social. Am fost copleșită de emoțiile trăite în această zi și dacă Bunul Dumnezeu mă va ajuta, voi împărtăși în viitorul apropiat trăirile care mi-au sensibilizat inima și sufletul cu prilejul acestei vizite la Centrul de bătrâni de la Roznov.

Mă înclin cu profund respect în fața semenilor mei care iubesc cu iubirea dulce, caldă și milostivă a Lui Hristos, Colindătorul Cerului, Care ne transmite mesajul divin, ce ne îndeamnă la iubire, iertare, dăruire.

Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că m-a binecuvântat să cunosc astfel de oameni și Îl rog să mă ajute să dăruiesc iubirea mea, nu doar de Crăciun, ci pe tot parcursul anului și să fiu o binecuvântare ca să fac lumea un loc mai luminos în fiecare zi, ca să aduc un zâmbet și o bucurie în fiecare clipă pe chipul și în inima Lui Hristos, pe chipul și în inima aproapelui meu.

Să încercăm să fim cu toții, soli ai luminii, iubirii și bucuriei, să purtăm pe ,,targa”  rugăciunii noastre pe cei dragi ai noștri din casa noastră, din neamul nostru, dar și pe aproapele nostru, și pe bătrânii care își deapănă ultimul ghem al vieții lor într-un azil, departe de locul unde s-au născut și au trăit, departe de copii, nepoți, rude și de cei dragi ai lor.

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să le fie Tovarăș și Prieten în fiecare clipă a vieții lor, ca să nu se simtă niciodată singuri, triști, uitați de toți, povară pentru nimeni. Să ne rugăm Măicuței Sfinte să îi ocrotească sub Sfânt Acoperământul Său, să ne rugăm Sfinților să le fie prieteni și ocrotitori, să ne rugăm Sfinților Arhangheli și îngerilor cerești să le atingă sufletul cu aripile lor de iubire și lumină ca să alunge întunericul singurătății și deznădejdii. Amin!

Cristina Toma

V-ar putea interesa şi următoarele articole