Blog

„Rugă pentru părinți” – Colindul care vindecă singurătatea

Sărbătorile Nașterii Domnului sunt, prin rostul lor, despre familie, despre adunare și căldura celor dragi. Sunt zilele în care mesele se umplu, iar casele răsună de glasuri cunoscute. Însă pentru mulți dintre bătrânii găzduiți în centrele de îngrijire din Roznov, Crăciunul vine cu un dor adânc: copiii sunt plecați peste mări și țări, iar îmbrățișările de altădată rămân doar în amintire.

În această tăcere apăsătoare, colindul devine mângâiere. An de an, la data de 27 decembrie  părintele director Petru Munteanu, alături de voluntarii fundației și de beneficiari ai centrului de zi din Săvinești, aduce vestea Nașterii Domnului la Căminul de bătrâni din Roznov. De această dată, însă, colindul a fost îmbogățit de o emoție aparte: glasurile curate ale copiilor.

Membrii grupului Harmony (Armonii) din Piatra Neamț — copii cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani, coordonați cu dăruire de doamna profesor Elena Oboroceanu — au adus cu ei lumina copilăriei. Vocile lor au umplut spațiul de o bucurie rară, iar pentru bătrâni a fost ca și cum nepoții mult așteptați le-ar fi trecut pragul. Lacrimile s-au împletit cu zâmbetele, iar inimile au bătut la unison cu fiecare colind. Întregirea acestui tablou de Crăciun a fost adusă și de glasul cald al Soranei Căpățână, care a colindat bătrânii din ambele centre, dăruindu-le o emoție aparte. Cântarea sa a coborât liniște în suflete și a transformat fiecare colind într-o rugăciune rostită cu blândețe.

„Crăciunul este sărbătoarea iubirii smerite și darnice, a păcii și a bucuriei, o sărbătoare care începe, simbolic, odată cu ziua Sfântului Nicolae — sfântul care a înțeles taina iubirii dăruite și care rămâne unul dintre cei mai iubiți ocrotitori ai copiilor și ai celor nedreptățiți. În noaptea Nașterii Domnului, cântarea îngerilor ne amintește că acest eveniment unește cerul și pământul, slava lui Dumnezeu și smerenia Pruncului Hristos.

Colindul nu vorbește doar despre Naștere, ci și despre Înviere, despre speranță și nădejde. A-ți pune încrederea în acest Prunc și a-L aștepta până la Cruce este o chemare adresată tuturor, chiar și celor care nu au credință, dar păstrează dragostea și nădejdea — virtuți care ne fac cu adevărat oameni. Dumnezeu este îngăduitor, iar iadul nu este pentru oameni; iadul ni-l construim singuri prin singurătate și dezbinare. Istoria ne-a arătat, de fiecare dată, ce se întâmplă atunci când Hristos dispare din lume”, a subliniat profesor Elena Oboroceanu.

GALERIE FOTO

Colindătorii au mulțumit celor care i-au primit cu atâta căldură, iar părintele Munteanu a mărturisit legătura profundă pe care o are cu acest spațiu rezidențial, o legătură construită nu doar în timp, ci și prin memorie și istorie personală.

„Suntem legați sufletește de acest centru rezidențial pentru bătrâni de ani de zile. Pentru mine personal, colinda spusă sau cântată aici este și ceva aparte. Această legătură vine din amintirile povestite, spuse de tatăl meu în timpul copilăriei. Aici, înainte de a fi un centru pentru bătrâni, a funcționat un spital. Tatăl meu povestea cum, la vârsta de 12 ani, încerca să privească de pe pervazul de afară, pe la marginea unui geam, pentru a-și vedea mama internată aici în salon. Era foarte bolnavă și a plecat din lumea aceasta din acest spital. Tatăl meu a rămas orfan de ambii părinți la o vârstă fragedă. Această încărcătură sufletească împletită cu amintirile copilăriei mele a transformat venirea mea și a colindătorilor într-un gest de continuitate între generații și între lumi. Am simțit această venire aici , ca pe o dorință de a intra în acest spațiu împreună cu tata Alexandru și cu bunica Eleonora, dar și cu cei din lumea aceasta. Și așa cum frumos s-a spus în cântarea colindei și cei din lumea cealaltă, care vin cu noi prin colind, aduc vestea Nașterii Domnului Iisus Hristos.”

Mesajul transmis celor prezenți a fost unul al comuniunii, al iubirii și al speranței: ca vestea colindului să fie primită așa cum a fost primită și transmisă din generație în generație, cu credința că doar fiind vestitorii acestei lumini a sărbătorii rămânem împreună, într-o frumoasă arhitectură sau casă a sufletului care unește cerul și pământul.

În încheiere, urările au fost rostite cu blândețe și grijă pentru cei aflați în tratament: multă sănătate, bucurii și încredințarea că nu sunt singuri. „Prin Nașterea Mântuitorului, am fost izbăviți de singurătate și suntem împreună — cerul și pământul laolaltă. La mulți ani cu sănătate, sărbători pline de bucurii și binecuvântări! Sărbători fericite și binecuvântate!”

Drumul colindătorilor a continuat și la Casa Ely Centrum, unde sunt îngrijiți bătrâni cu diverse probleme de sănătate. Aici, colindătorii au fost întâmpinați în prag de domnul manager, Leontin Cojocea, care le-a mulțumit cu recunoștință și a mărturisit, cu emoție că acest moment i-a atins profund și sufletul dumnealui.

Colindul a devenit, pentru câteva clipe, alinare și speranță, o pauză de lumină în lupta zilnică cu suferința.

„Vă mulțumesc din suflet. Deși sunt un bărbat în toată firea, nu mi-e rușine să spun că emoția mă copleșește. Sunt momente în care și lacrimile vin din bucurie, iar acesta este, fără îndoială, un moment de o frumusețe aparte. Prezența dumneavoastră nu doar că ne bucură, ci ne mângâie sufletul — atât nouă, ca personal, cât și oaspeților noștri.”

Domnul Leontin Cojocea a explicat de ce beneficiarii centrului sunt numiți „oaspeți”: pentru că la Casa Ely Centrum îngrijirea depășește granițele unui simplu cămin de bătrâni. Centrul este, în prezent, singura unitate specializată în asistența persoanelor vârstnice afectate, diagnosticate sau nediagnosticate, cu diverse forme de demență, precum și în recuperarea post-AVC. Aici sunt îngrijite persoane cu grad ridicat de dependență, cu patologii severe, printr-un program complex și intens de asistență medicală și socială.

Deși munca este una dificilă, satisfacțiile sunt pe măsură. Beneficiarii provin nu doar din Piatra Neamț, ci și din Târgu Neamț, Focșani, Iași, Suceava, Pitești și din localitățile învecinate — o dovadă a încrederii acordate acestui centru de îngrijire specializată.

„Activitatea noastră este, așa cum spunem adesea, «complicat de simplă», dar aduce o împlinire sufletească enormă. Atunci când reușim să ajutăm un beneficiar care a venit fără speranță, iar acel om, care nu putea nici măcar să ridice o mână, ajunge să ți-o întindă și să te mângâie în semn de mulțumire, înțelegi că tot efortul a meritat.”

În încheiere, domnul Leontin a subliniat că emoția resimțită în această zi a fost amplificată de prezența colindătorilor, cărora le-a mulțumit în numele beneficiarilor și al întregului personal al centrului: „Bine ați venit la noi și vă așteptăm de fiecare dată cu mare drag!”

În mesajul transmis celor prezenți, Părintele Munteanu a vorbit despre sensul profund al colindului și despre lucrarea pe care acesta o împlinește în sufletele oamenilor, mai ales în preajma sărbătorilor Nașterii Domnului.

„Am venit cu mic cu mare la dumneavoastră, după ce am auzit despre frumoasele activități de recuperare medicală și de implicare socială pe care le desfășurați aici, în slujba persoanelor vârstnice. Deși trupurile noastre biologice se supun timpului trecerii și vremelniciei, lăsând urme an cu an și clipă cu clipă, simțim totuși că sufletele noastre rămân tinere. Colindul ne aduce aminte de această tinerețe fără bătrânețe a ființei noastre și ne adună împreună.”

Părintele a subliniat puterea colindului de a reface legături într-o lume tot mai fragmentată, arătând că acesta nu este doar o tradiție, ci o adevărată lucrare de vindecare:

„Colindul ne împacă și ne adună într-o lume căzută, care ne vrea dezbinați. Colindul ne vindecă într-o societate care ne vrea tulburați, atât sufletește, cât și trupește. Colindul ni-L aduce pe Hristos, vestea cea bună, într-o perioadă în care Hristos este adesea exclus sau considerat un pericol de politicile lumii de consum, ori privit ca ceva desuet. Și totuși, mesajul Mântuitorului este mai prezent și mai actual ca niciodată.”

Referindu-se la trecerea dintre ani, părintele Petru Munteanu a îndemnat la o schimbare de perspectivă, chemând la recunoștință și rugăciune:

„La cumpăna dintre ani, când se desfac șampanii, se ciocnesc pahare și oamenii își pun speranța în lucruri vremelnice și stricăcioase, noi, cei care am primit mesajul colindei, suntem chemați să privim dintr-o altă lumină. Ultimul nostru gând să fie îndreptat cu recunoștință către Colindătorul nostru, Hristos, iar primul gând în Noul An să fie tot către El, Cel care este Calea, Adevărul și Viața.”

Mesajul s-a încheiat cu o urare rostită cu blândețe:

„Atunci când trecerea dintre ani se face cu rugăciune și cu recunoștință pentru toate cele primite, Noul An vine cu pace și binecuvântare. Vă dorim sărbători fericite, cu Hristos, cu Maica Domnului, cu toți sfinții și cu cei dragi ai noștri. Să dea Bunul Dumnezeu să fim totdeauna împreună, în duhul comuniunii și al rugăciunii. Sărbători binecuvântate!”

Pe lângă darul colindului, care a adus lumină și mângâiere în sufletele celor prezenți, bătrânii au primit și daruri concrete, semn al grijii și al iubirii dăruite. Voluntarii le-au oferit pachete cu dulciuri, fructe și mici atenții pregătite cu drag, menite să aducă un strop de bucurie în aceste zile de sărbătoare.

Pentru mulți dintre ei, aceste daruri au fost mai mult decât simple pachete — au fost dovada că nu sunt uitați, că cineva s-a gândit la ei și a venit nu doar cu un cântec, ci și cu o mână întinsă. În acele momente, Crăciunul s-a simțit deplin: prin colind, prin dar și prin prezența caldă a celor care au ales să fie aproape.

În aceste zile de sărbătoare, la Roznov, Crăciunul s-a trăit dincolo de ziduri și de lipsuri. Familia s-a născut din gesturi simple, din voci de copii, din oameni care au ales să fie aproape. Iar Nașterea Domnului a fost simțită cu adevărat: acolo unde iubirea a umplut golul singurătății și colindul a devenit dovada că nimeni nu este uitat.

Brîndușa Dediu