Proeminența naturii în sentimentul reintegrării eului.
Omul acestor meleaguri ar trebui să oprească cumva timpul, căci frumsețea vieții aici sus, în Neamț, este plină de o bogăție neîntrecută. Avem de toate, bucate, oameni aleși, dar preponderent locuri în care ritmul naturii impune o dorință a evaziunii și ajută, în mod direct, la regenerarea spiritului uman.
Voluptatea peisajului te înconjoară necontenit și trebuie doar să oprești brutalitatea, impusă de graba unui secol al vitezei, să deschizi ochii mari și să surprinzi spectacolul ce natura îl face prin chemarea sublimului. Ea, de fapt, reprezintă o conștiință formatoare a eului, este, fără nici un dubiu, martorul tăcut al legendelor și creatoarea visului rustic, ba mai mult, prin intermediul ei are loc procesul de identificare al nostru cu spațiul natal.
Prin forța neîntrecută, sensibilitatea pură și ocrotirea necondiționată atât față de noi, oamenii, cât și de multitudinea viețuitoarelor, natura își revendică rolul de cârmuitor al existenței.